ALTculture 4/2018 – De ce par fraier…

De ce par fraier…

De Eugen Matzota

Tot mai mulți dintre cei pe care-i mai cunosc încă, dar mai ales invers, mă privesc așa, cu milă. De ce nu înțeleg eu că nu mai e timp de prostiile astea, zic ei?

Cultură, ce a e aia și la ce folosește?

ALTculture 4/2018 – EXPERIMENT, sincretism imagine-text

ALTculture 4/2018 – EXPERIMENT, sincretism imagine-text

De Eugen Matzota
Mărturisiri incomplete…
După reușita experimentului numit ALTculture, m-am gândit c-aș putea face o carte de poezie în același stil.

Am început mai timid, cu discreție și căutată eleganță, apoi, încercând un sincretism imagine-text mai profund, am abordat titluri lucrate, cu fonturi diferite…

ALTculture 4/2018 – Societatea Teosofică și formarea ONU

ALTculture 4/2018 – Societatea Teosofică și formarea ONU

De Eugen Matzota

Pânâ la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, primul obiect al Societății Teosofice, („A forma un nucleu al Fraternității Universale a Umanității, fără deosebire de rasă, credință, sex, castă/statut sau culoare”) era considerat cumva idealist, fără speranță și de neatins. Privind în spate, o fraternitate universală este un obiectiv idealist, fără speranță și de neatins.

ALTculture 3/2018 – A apărut Cartea Răului

Încerc să-l restitui literaturii române pe acest mare scriitor, cum spun nu doar eu, ci și nume mari. Marin Sorescu, Romul Munteanu, Fănuș Neagu sau George Pruteanu, folosesc cuvinte extrem de elogioase vorbind despre Omul de cenușă, Ashman în original, un roman informațional scris în anii 1988-1992, publicat în 1993, zece ani înainte de răspândirea Internetului și de apariția lui Google.
Marin Sorescu îl compara cu Umberto Eco iar Fănuș Neagu spunea c-așa ar fi scris Îngerul a strigat, dac-ar fi vrut să-l publice întâi în SUA.
Din păcate, viața a fost prea dură cu el… Intrat în bătaia puștii care țintea un anumit fost președinte al României, n-a fost lichidat la propriu, dar s-a mers până la o pretinsă înmormântare a sa înainte de 1993, când apare în imaginile de la lansarea cărții, ba s-a insinuat c-ar fi mult mai întunecat la culoare.
În poza din stânga se vede că este cam viu pentru unii, dar asta-i altceva.
L-am convins să-mi dea permisiunea de a publica un fragment dintr-o carte încă neterminată: TURNUL. O public cu același respect ce-l port de aproape 30 de ani pentru marele scriitor ce pare pierdut în acest război ce nu este al lui, cu ocazia împlinirii vârstei de 72 de ani.
Vă invit să vă delectați cu textul care urmează. Merită, zău așa! – Eugen Matzota

ALTculture 3/2018: Cultură pentru popor?

De Eugen Matzota

Merită, ca intelectual, să te zbați pentru a aduce mai multă cultură către oamenii ce nu sunt ca tine? Vor ei asta cu adevărat?
Iată un caz interesant, povestit de un bun prieten, care poate spune multe despre mai multe abordări ale problemei culturii dinspre popor, către popor, pentru popor.
Putem privi problema din partea rapsodului popular care se trezește deodată ajutat să devină UN AUTOR, dar și din partea autorităților locale, nu contează de unde, care mai pot bifa un eveniment cultural. Nu e nimic rău până aici…

ALTculture 2/2018: Românii, Lenin, și Brâncuși

Un anume Călinescu, George, altfel mare scriitor, transformat după cum bătea vântul într-un mare prolectultist, spunea chiar așa:
”Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte.”
Nu mai zic de ce spune alt mare intelectual…
”Tov. Prof. Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R a operelor sculptorului Brâncuși”
Păi, n-avea dreptate Lenin, mă rog, tov. Lenin, când vorbea cu ușor dispreț, ca să nu spun scârbă, despre intelectualul șovăielnic?
Bun, șovăielnic, am înțeles, dar chiar așa? Să-l negi tu și pe Lucian Blaga, și pe Brâncuși, pentr-o bucată de pâine, doar că era mai albă?
Tare mi-e teamă că Lenin i-ar fi luat apărarea lui Brâncuși.
De ce?
Poate pentru că nu era român șovăielnic…

ALTculture 1/2018 – Demnitatea de a fi Om azi

În 1486, Pico della Mirandola publică Discursul despre demnitatea omului. El vorbește acolo despre ceea ce îl face pe om deosebit de animal: liberul arbitru. Doar omul are posibilitatea de a-și alege singur drumul, pentru că Demnitatea omului este rezultatul activității omului, ne spune Mirandola.