Cum stăm cu țaitgaistul?

Cum stăm cu țaitgaistul?
De Eugen Matzota

Dacă, prin absurd, m-ar întreba vreun manelist cum stăm cu ”țaitgaistul,” dacă tot păzim micii pe același grătar, i-aș răspunde: prost. Dacă, dincolo de absurd, ar arăta și mai mult interes, i-aș explica și cum văd eu azi acest Zeitgeist de după Sfârșitul Lumii. N-am pretenția să știe exact ce înseamnă, chiar dacă trăim în același spirit, dar am o speranță că a auzit vreodată de Atlantida, măcar la coadă la mici.

Cum transformi lupul în miel

Cum transformi lupul în miel
De Eugen Matzota

Știm cu toții, sper eu, vechea vorbă care spune că lupul își schimbă blana, dar năravul, ba! Ce-ar vrea să spună asta, oare? În contextul în care ne referim acum la români, ca la urmașii dacilor ce aveau pe steagul de luptă un lup, asta ar însemna că nu poți schimba ființa unui popor oricât l-ai coafa tu.

De la lup la miel e doar un pas.
Dar e unul care duce în prăpastie… 

Cum am scos primul număr din revista BUNĂ ZIUA

Cum am scos primul număr din revista BUNĂ ZIUA

De Eugen Matzota

Eram la finele anului 1989 și începutul anului 1990 și legătura mea cu presa nu era chiar de ici, de colo. Prietena mea, Zella, era șefă de cabinet la noul ziar ”Libertatea” și cunoșteam îndeaproape lumea de-acolo. Desigur, și cei care fuseseră până în 21 decembrie 1989 activiști pe tărâmul ziaristicii ai organului oficial de presă al Comitetului Municipal PCR București mă cunoșteau.
Atât că acum situația se schimbase și nu mai eram privit cam de sus și cu condescendență, ca de la ziaristul de nădejde al PCR la pletosul care nu înțelegeau de ce nu fusese tuns încă de organele de miliție. Nici vorbă! Acum, de exemplu, cel care fusese secretarul de partid, deci omul de bază al PCR, încerca să-mi explice mie, la o masă la hotelul de vizavi, că el n-avea nicio vină, că a fost forțat, că tot trebuia cineva să fie secretar, și tot așa…

Amintiri pentru viitor

Amintiri pentru viitor

De Claudiu Iordache

Și, pe neașteptate, îmi vine din memorie o frază simplă dintr-un roman al lui Rebreanu. Scriitorul ardelean încheie o carte de patimi și suferințe cu gândul că  soarta se hrănește cu viața oamenilor, cu indiferența unor cauze mai adânci.

Unele mici probleme ale unor oameni mari

Unele mici probleme ale unor oameni mari

De Eugen Matzota

Mai mereu am spus asta și o repet: noi, românii, suntem parcă blestemați.
O spune și Cioran mereu, o spune și Țuțea.
Degeaba…
Acest popor, indiferent în ce grup de elite s-ar aduna, tot umil este!
Aici, elitele nu au cumva sensul de vreo adunare de einșteini sau eminești, dacă mi-e permisă această licență scriitoricească.

Atenție, cad bolovani!

Atenție, cad bolovani!

De Eugen Matzota

Există un semn de circulație care te atenționează că treci printr-un loc periculos, unul unde te poți trezi îngropat sub pietrele sau bolovanii ce cad peste tine.
Cam așa cum e Patria…
Mai criticăm, mai zâmbim,
cu gura strâmbă,
mai scuturăm oameni și moravuri, bune, zice-se.